Cu gândul înnoptat te-am căutat din zori de zi,
Dar nu te-am întâlnit.
Din clopot cântă seara peste sat: nu te-am găsit.
Cu dorul pironit pe geamurile tale,
Aștept, doar te ivești în străveziul lor,
Curat ca ochii tăi.
Dar cine mă aude,
Când inima mea bate ca un cerșetor
La poarta ta?
Și totuși, zâmbitor, într-un târziu pornesc spre casă,
Mulțumit, că în odaie ți-am văzut o clipă
– umbră –
Alunecând de-a lungul pe păreți.
Viața-ntreagă eu voi căuta viața
Și nu voi întâlni-o,
Dar poate-ntâmplător îi voi zări vreodată
– umbra –
Și-atuncea împăcat cu mine voi pleca
Acasă – pentru totdeauna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și căutare a unei persoane dragi, dar și acceptarea faptului că această căutare poate fi fără sfârșit. Naratorul găsește o formă de consolare în amintirea efemeră a prezenței persoanei respective, acceptând o viață de căutare continuă.