Ghimpii.
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâția ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup,
credeam că-s muguri
și-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi –
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte și zâmbesc.
Zâmbesc și hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inocenței copilăriei și a speranței naive, comparând culegerea trandafirilor cu ghimpi cu o relație dezamăgitoare. Naratorul zâmbește acum, privind înapoi cu o perspectivă matură, acceptând trecutul.