Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâția ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
Credeam că-s muguri
și-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi –
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte și zâmbesc.
Zâmbesc și hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inocenței copilăriei și a speranței naive, comparând experiența cu culegerea trandafirilor sălbatici plini de ghimpi. Naratorul își amintește de o persoană întâlnită, văzută inițial ca având potențial, dar care s-a dovedit a fi dezamăgitoare. În final, acceptă trecutul cu un zâmbet, găsind libertate în prezent.