O, Dumnezeule!
Copiii tăi cei mai aleși, — copiii
Cu suflet rupt din strălucirea Ta:
Ei nu trăiesc în lumea
De Tin-creată
Ci-n lumea
Creată de ei înșiși..
Le-o ierți?
Eu știu ceva:
Știu că le-o ierți, știu că te bucuri chiar
Și de îndrăzneala
Copiilor tăi mari și buni și visători..
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre Dumnezeu și copiii Săi, subliniind ideea că aceștia trăiesc într-o lume creată de ei înșiși. Se pune întrebarea iertării și se sugerează bucuria divină față de îndrăzneala și visările copiilor.