Cântec în doi.
Și vine toamna iar
ca după-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brândușile ardorii
să înflorească iar în noi
și-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi –
nu știm, dar suntem doi.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre două persoane în contextul melancolic al toamnei. Ei sunt gata să accepte atât momentele dulci, cât și cele amare, și să se sprijine reciproc în fața dificultăților.