Să mă mai duc la
Bocca del Rio,
șovăi în drum,
oricât aș iubi-o.
Port încă-n gânduri
mierea, mirajul,
dar fără tine
rana-i peisajul.
Țara-ntre dealuri,
satul sub lună,
Bocca del Rio
nu mă adună.
Îți amintești tu
timpul și locul
prinse-ntre ziduri,
zumzetul, șocul?
Îți amintești tu
verdele, stupii,
pe coperișe-n
gangur hulubii?
Ce profeție-n
zarea iubirii
fost-a atuncea
azi amintire-i.
Basme, otrăvuri
căld-pădurețe,
roșii amurguri,
patimi, frumusețe.
din amintire
beau cu nesațiu.
Bocca del Rio,
rana în spațiu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și nostalgia pentru un loc numit Bocca del Rio, care este asociat cu amintiri frumoase, dar și cu o pierdere sau o rană emoțională. Naratorul ezită să se întoarcă, deoarece locul, odată plin de farmec, acum îi amintește de absența cuiva drag.