Intrarea în grevă a plămânilor.
Respirăm până când ne ia dracu
Și atunci se cheamă că am murit
Primul lucru care-ți sare în ochi este într-adevăr
Greva plămânilor
Ei stau de parcă ar pândi ceva, de parcă ar ciuli urechea,
Nu mai forțează găicile vestei
Apoi inima și celelalte încetează lucrul
Ca la o carieră de piatră
Nici-un ciocan, nici-o bubuitură,
Nici-un ecou.
Ce se petrece în acest timp cu sufletul?
Greu de spus
Dar zau, dacă n-aș da oricât să aflu
Sensul versurilor
Piesa descrie o meditație asupra morții și a momentului în care funcțiile vitale încetează. Vorbitorul contemplă ce se întâmplă cu sufletul în acel moment, exprimând o curiozitate intensă despre necunoscut.