Să nu te-ndepărtezi de mine.
Străine, vis, tu te-ai îndepărtat de mine,
În nicio noapte nu vrei să-mi mai vii,
Sălbatică-i şi clipa ce-am trăit-o-n tine,
Şi ai fărâmat-o-n cioburi de-amintiri.
Am depănat tot ce mi-ai dat în ultima venire
În ghemul amintirilor cu firul gândului uitat,
Dar tu l-ai deşirat, în altă noapte cu lucire
Şi-n mii de franjuri, cu un tăiş al zorilor, tu ai tăiat.
Cutreieri alte minţi, răpuse, de mine parcă, nu mai ştii
Te-ai dus haihui, în alte locuri, străine şi ascunse..
Să nu-ţi găsesc vreo dâră, pe unde ai putea fi
Şi nici să te-ntregesc, de te-oi găsi.
Te unduieşti ca valul ce se pierde-n mal
În lacrimi de cristal tu te transformi,
Aş vrea să-mi curgi la gât ca o eşarfă de opal
Să pot să-ţi mângâi ochii, să adormi.
Să nu sugrumi mai mult gâtul firav
Ce uneori mai umblă dezgolit,
Te-aş vrea aproape, ca un prieten brav
Să-mi fii la fel că-n prima noapte când tu ai venit.
Străină vrei să fiu şi eu acum,
Ca-ntr-un deşert, o oază rătăcită
În gândul meu vreau să ţi-apun
O urmă doar, in alta noapte tristă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a nu pierde o conexiune importantă, regretul pentru o relație destrămată și amintirile dureroase care persistă. Vorbitorul își dorește apropierea și familiaritatea de odinioară, dar se confruntă cu realitatea unei distanțări ireversibile.
