Ai stat o viață întreagă, te-ai gândit
Te-ai întrebat ce nu-i bine unde te-ai pripit?
Multe greșeli care te-au înțepat numai un pic
Și ți-a fost frică să încerci la fel ca de sfârșit
Că te-ai gândit o viață întreagă ce drum să alegi
Și te-ai trezit în pat, patul fără de legi
Cu lumânări pregătite să-ți lumineze calea dacă pleci
Lăsând în urmă lacrimi pe obrazul celor dragi fără să le ștergi
Gândul c-o să pui mâinile pe piept îi frământă, nu înțelegi?
Că dacă o să închizi ochii, coșmar o să dezlegi
Că n-ai avut curajul să riști sau să încerci
Te înecai în alcool, făcându-ți nopțile reci
Că i-ai ajutat pe toți, dar nu și pe tine
Și acum stai și te gândești la ce e și ce nu-i bine
Ai crezut c-o să te ajute, dar nu s-a întâmplat
Și acum cei dragi stau și te plâng lângă pat
Și-ai vrut, dar nu ai avut curajul să încerci
Provocând mereu doar sentimente reci
Și-ai lăsat în urmă pete fără să le ștergi
Că ai adunat umbre-n suflet și nu le dezlegi.
Refren:
Ai greșit mereu tu
Dar ai putut să îți alegi drumu’
Tu n-ai știut ce să faci, nu
Și acum te gândești că ți-ai curmat destinul
Că ai stat cu sticla în mână, alimentându-ți chinu’
Că știi bine că tu
Tu n-ai avut curaju’
Ai făcut mereu pe lașu’
Și acum stai și îți plângi lăcașu’
Că ai dat din ușă-n ușă și nu ți-a răspuns nașu’
Și-ai sperat doar că te vei trezi și vei avea
Și te-ai trezit pe pat așa…
Ți-ai pus viața într-un contract și n-ai știut ce să alegi
Pe lângă pasiune, iubire și fericire ai dat-o prost, înțelegi?
Că ai promis mereu, dar n-ai putut să respecți
Și-ai rănit persoane dragi încercând să te renegi
Că ai crezut că e mereu totu’ cum scrie pe foaie
Și-ai bătut din ușă-n ușă până ai făcut-o de oaie
N-ai știut să oferi sau să-i luminezi
Că ai trăit o viață întreagă așa și doar acum te vezi
Le spui la toți că îți pare rău și că putea fi mai bine
Dar dacă tu n-ai ascultat și te-ai gândit numai la tine
Și au fost vorbe bune de la prieteni, știi bine
Că au fost sfaturi grele spuse de cei înțelepți
Cât trăiești o viață întreagă, încearcă să înveți
Că tu ai pus sfaturile la spate și ai construit pereți
Că ai făcut ce te-a dus capu’ și acum regreți
Și-ai vrea să dai timpul înapoi să-i vezi pe ai tăi băieți
Cum cresc și se formează printre borfași și înțelepți
Să le poți da un sfat, să le spui o vorbă bună
Dar te gândești că ai de spus prea multe și mai ai maxim o lună
Și-ai vrea să-i aduni pe toți la tine lângă pat
Dar sunt plecați și nu o să-i mai vezi, de fapt
Și sfârșitul e ca într-un basm
Unde personajul principal rămâne fără glas
Sensul versurilor
Piesa descrie regretul unui om pe patul de moarte, care realizează că a făcut alegeri greșite în viață. El regretă că nu a ascultat sfaturile celor dragi și că s-a concentrat doar pe sine, ajungând acum să își plângă de milă și să își vadă sfârșitul apropiindu-se.