Lopacaxxl – 29 Noiembrie

29 noiembrie, ora 22,
sunt singur prin cameră, afară nu mai ploua.
Simt că înnebunesc, muzica cântă dar nu mai are înțeles,
mă pun în pat, o stare de c***t,
mă frământă prea multe în ultimele 2 luni, de fapt.
Zilele bune sunt tot mai puține,
soarele apune tot mai des,
și-n mine se creează doar condens.
Mă ridic, iau o pereche de blugi și un hanorac pe mine,
îmi pun căștile în urechi, grăbit izbesc ușa, în fine…
Am luat-o singur la pași pe străzi în noapte,
sunt prea multe ce mă apasă din spate, puține fapte,
prea multe gânduri, cuvinte grele,
încă caut răspuns la întrebări de-ale mele.
Aș vrea măcar o șansă, aș vrea să știu,
aș vrea când mă trezesc să n-am suflet pustiu.
Și m-am întors peste 3 ore,
același pat rece…
Ce greu mai trece timpu’, nimeni nu te-nțelege.
Am adormit într-un final, e adevărat,
visând plângând ce-am adunat, dar am pierdut și tac.
Și când vreau să vorbesc, nu am cu cine,
realizez că-i doar un vis și o parte din mine.
Și m-am trezit de dimineață, aceeași stare de c***t,
care nu mi-a mai trecut de ceva timp, de fapt.
Încerc să fiu azi ce nu voi mai fi mâine,
că am încercat să schimb prea mult rău în bine.
Și am făcut doar cum am vrut, nu cum trebuia să fie,
chiar dacă acum sunt aici și pun pe hârtie,
sunt momente pline, numai nebunie,
sunt clipele în care în jurnal am pus
un rând ce mi-a venit în cap și mă credeam dus,
văzând cât de repede timpul mi s-a scurs și cum în mine a pătruns.
E o zi din viața mea, o zi obișnuită,
una din zilele în care moralul e doborât chiar dacă nu îi e frică.
Timpul nu trece, noi îmbătrânim,
nu ne schimbăm, doar ne maturizăm și în fuga după mai bine
arunci greșeli asupra ta care cu timpul o să le plătești, știi bine.
Gândește tu pentru alții, dar nu-i lăsa pe alții să gândească pentru tine,
ca eu i-am lăsat pe alții să aleagă pentru mine și cu timpul am suferit,
căci eram jos și îmi era greu să mă ridic.