Liviucristian – Hai Vino

Hai vino-n brațele mele topite
Aș sta lângă sufletul tău
Inimile să ne fie contopite
Să-mi fii a mea, voi fi al tău.
Ascultă-mi pașii reci și triști
Eu te ascult pe tine
Trăiesc fiindcă tu exiști
Eu aș muri cu tine.
Aș sta la geamul tău urzit
Tu să cobori pe-o rază
Stau, te privesc, am ațipit
Dar inima mi-e trează.
Doar cinci minute să te am
Ți-aș spune mii și sute
Mi-e dor de clipele cum stăm
Alergând pe drumuri nevăzute.
O rază mă orbește lin
Ești tu? Să nu tresar degeaba
Acum eu plec, muză, și vin
Dar nu ești tu. Este aievea.
Ochii tăi blânzi mă cuprind
Frumoasa mea iubită
Ca un soare mă aprind
Mi-e inima-n soriită.
Să vin la tine iar, în noapte
Tu iar nu-mi ieși
Să te sărut cu mii de șoapte
Să-ți pun în păr flori de cireși.
Să alergăm iar, tu să mă săruți
Trimite-mă-n visare
Pentru tine aș doborî și munți
Iubito! Rază mea de soare.
Cu ochii tăi trimite-mă-n visare
Te voi iubi mereu
În suflet e căldură mare
Te trec fiori, dar sunt doar eu.
Sunt același trist nebun
Nebun, dar pentru tine
Știi că ce simt nu pot să-ți ascund
Înebunește-mă cum știi mai bine.
E câmpul verde și plin de soare
O umbră-ncet se lasă
Am inima frântă, dar nu mă doare
Un roi de albine au mireasă.
În zumzet toate-s cuprinse-n dans
Eu te zăresc, crăiasă
În armonii pe ritm de vals
Tu ești cea mai frumoasă.
Timid încerc să-mi fac
Curaj cu inima umbrită
Este real sau e miraj?
Tot vreau să-mi fii iubită.
Într-un final ne întâlnim
Simt că plutesc pe orbită
Ai inima plină de venin
E trist, dar nu-mi ești sortită.
Încerc să îmi înec amarul
Căci tu erai perfectă
Apropiat îmi e paharul
Iar viața mea e iar defectă.
Mă visam cu tine pe câmpii
Iar codrul ne surâde
Îndrăgostiți ascunși prin vii
Și focul iubirii ce ne aprinde.
Înconjurați de mii de flori
Terminați ca o lumânare veche și topită
Chiar și acum mă trec fiori
Când îmi spuneai iubit, iar eu iubită.
Dar timpul zboară
Și nu-l putem opri în loc
Viața nu e ușoară
Nu putem stinge al inimii foc.
Ești acum prea departe de mine
Din viața-mi aspră-i dispărut
Te caut în orice colț de lume
Să am din nou ce am pierdut.
E tristă lumea și mult prea crudă
Toți încalcă cuvântul
De bunătate nimeni nu vrea s-audă
Necredincioșii își sapă singuri mormântul.
Sunt și eu pe-un drum greșit, îndreaptă-mă
Căci încă țin la tine
Într-un colț de Rai așteaptă-mă
Într-un târziu voi fi spre tine.
Tu să m-asculți și să mă vrei
Eu te vreau pe tine
Mirosul florilor de tei
Înconjurați doar de iubire.
Din nou să fiu un trist nebun
Trist! Din lipsă de iubire
Din nou același trist nebun
Nebun cu tine.
Nu mă opresc din admirat
Frumusețea ta divină
Am aripi de porumbel carbonizat
Zbor în nopțile cu lună plină.
În liniștea serii să te sărut
Și-mi trece dorul
Să zic că am și n-am avut
În brațele-mi să-ți sting fiorul.
În ochii tăi mă pierd mereu
Văd iarăși infinitul
Te port în suflet mai mereu
Aud cum mă strigai: Iubitul!.
Aș vrea la geamul tău să cânt balade
Tu să m-asculți
În acordul de chitară cânt serenade
Spre final să mă săruți.
Mintea visează mai mereu
Aș vrea să fac prea multe
Rămân același eu
Călător, iar vântul să m-asculte.
Rămân singur pe drumul plin de geamăt
Cu tine-n minte
În golul minții simt un freamăt
Vor să plece relele cuvinte.
Să spun numai cuvinte pline de iubire
Raul să îl las în urmă
Imaginația-mi spre frumos să aspire
Mă simt îndepărtat de turmă.
Însă-ncet mă apropii de frații mei
Tu ești pierdută
Mă găsești mereu sub al nost’ tei
Unde cântă privighetoarea mută.
Mereu cuprins de a ta obsesie
Tu prima dintre ale mele muze
Obosit de a ta depresie
Dulceții de pe-ale tale buze.
Rece vânt se lasă spre seară
Călătorește în visele mele pline de coșmar
Tineretea mi-e o vacanță de vară
O voce asemenea ție se aude și tresar.
Mi se-ntind sentimentele și n-am habar
Ar trebui să am o limită
Dar pentru tine nu am hotar
Și imaginația mi-e infinită.
Încerc să închid ochii dar alb pe retină
Doar prezența ta mi-e antidot
O rimă încrucișată și sublimă
Încerc, dar fără tine zic des: nu pot!.
M-ai ajutat și mi-am găsit vocația
Doar tu ai reușit din multe
Acum îmi stăpânesc tentația
Numai tu ai putut din atâte.
Și zic pleacă! Nu vezi că-mi faci rău
Tu, diavol ce ești
Ieși din sufletul meu
De ce nu vrei să pleci?.
Dar te chem înapoi că nu pot
Ceva cu noi s-a întâmplat
Am nevoie de tine ca de antidot
Ridică-mă de jos și din păcat.
Aruncă-mă spre cer
Steaua mea din miezul nopții reci
Iubirea ta e tot ce-ți cer
Zâna mea bună din povești.
Vreau să te prind de mână
Dar nu pot și simt că mor
Să-ți spun doar eu noapte bună
Am aripi dar nu pot să zbor.
Ți-aș oferi și luna din noapte
În sinea-mi scot cuvinte
Zic tot, dar zic în șoapte
Sunt de gheață și totuși fierbinte.
Te văd fugind de mine în nopțile reci
Și te urmez ca un nebun
Cu mine asfințitul să-l petreci
Ce simt să-ți spun.
Ai apărut pe-o rază în a mea viață
Când totul îmi era umbrit
Mi-ai dat puțină speranță
Iar inimile ni s-au contopit.
Sunt un călător rătăcitor
În căutarea izvorului tinereții
Rătăcind în căutarea de a fi nemuritor
Tăindu-mi firul vieții.
Tu-mi ești precum un curcubeu
Ce popular schimbă de toate
Tu-mi ești a mea, eu sunt al tău
Să schimbăm soarta nu se poate.
Nu am curaj să-ți spun în față
Deși mi-e teamă că nu vii
Sunt bucuros că mi s-a dat viața
Mă regăsesc în poezii.
O perioadă dificilă descoperind feblețea
Ce se scurge mult prea repede
Mulți ar da orice să retrăiască tinerețea
Știind că nimeni nu te crede.
Am strâns multe semne
Când destinul a mai tras o carte
Ocolind anturajul și nenumăratele belele
Iar limita ni se împarte.
În urma ta alerg pas cu pas
Mă îndrept spre cerul senin
Te voi urma mereu și nu mă las
Din vene-mi curge dulce venin.
Într-un ochi de pădure te pierzi
Iar eu sunt mai pierdut
Sunt lângă tine și nu vezi
Din cer în brațe mi-ai căzut.
Ești ca un înger dar nu poți să zbori
Nici eu, deși am încercat
Frumoasă ca sunetul unei viori
De când în brațe mi-ai picat.
Salcâmul plin de viață și de zumzet
Îți aude pasul cochet
Fiara din mine scoate un urlet
E liniștită de-al tău zâmbet.
Locul unde ne dădeam priviri
Unde totu-i plin de viață
Acolo se-nfiripau iubiri
Iar cupidon te-acată.
E locul verde liniștit, fluturii zboară
Tu-mi ești aproape
Unde totu-i armonie și ne-nconjoară
Totuși departe.
Adevărata iubire vine odată
Nu sta pe gânduri prea mult
Inima nu poate, dar tre’ să poată
Din ea să mă-nfrupt.
De aceea ia aminte
Nu mai fi tristă
Să fii goală te îmbrac în cuvinte
Îngerii strâng lacrimi în batista.
Nu ești pentru mine zice oracolul
Încăpățânat și nu mă las
Subconștientul așteaptă miracolul
Înspre tine mai fac un pas.
Simt că m-apropii și mi-e frică
Florile mi te arată
Întoarce-te, el vrea să-mi zică
Ești în grădină, plouă afară