Fir-ai tu să fii, da’ murguleț,
N-am putere să te vând,
Acasă nu te mai duc,
Ori te beau, ori te mănânc.
Ori te beau, ori te mănânc, -dele-le-le-le-le, le-ele-le-le-
Ori intu’ cu tine-n crâng, -of-.
În mijlocul crângului,
Pusa-i șaua căpătâi’,
Ipingeaua-mi așternu-i,
M-aș culca-i, dar n-aș dormi.
De cântatul cucului, -dele-le-le-le-le, le-ele-le-le-
Suieratu’ mierliții, -of-.
Suieră mierlița mie,
Suierat de voinicie,
Să mă fac un pui de cuc,
Lângă tine să mă duc.
Nu-n brațe t-oi strânge, -dele-le-le-le-le, le-ele-le-le-
Măcar, neică, d-oi crăpa, -of-.
Inima din piept ți-aș lua,
Ca să cunoști patima,
Ș-atunci tu ce mi-oi cânta, -dele-le-le-le-le, le-ele-le-le-
Mândruliță, mandra mea, -of-.
Inima din piept la mine,
S-o pun în piept la tine
Ș-atunci tu ce mi-oi cânta, -dele-le-le-le-le, le-ele-le-le-
Mândruliță, mandra mea, -of-
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința profundă și sacrificiul în dragoste. Naratorul este dispus să renunțe la tot, chiar și la viață, pentru a fi alături de persoana iubită și pentru ca aceasta să înțeleagă intensitatea sentimentelor sale. Natura este martoră și complice la această trăire intensă.