Codrule, mărite domn, of, of,
Ia mai leagănă un pom,
Ca să mă trezesc din somn,
Să iau murgul și să zbor, of.
Strânge-ți, codrule, frunza,
Să-mi acoperi poteca,
Să n-o afle potera, mai.
Legea ta de codru des, of, of,
Că din tine nu mai ies,
Că-am intrat tânăr copil
Și-am să ies moșneag bătrân, of.
Copilaș fară de mustață,
Și-am să ies cu barba creata
Și brazdă trasă pe față.
Da, haiduc ce sunt, haiduc, of, of,
Da, șapte poteri gonit,
Și ies noaptea pe colnic,
Fără bat, fără de nimic, of.
Doar la brâu șapte pistoale,
Patru pline și trei goale,
Pe dușmani să mi-i omoare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de libertate al unui haiduc care se refugiază în codru. Acesta reflectă asupra timpului petrecut departe de lume și asupra transformării sale, găsind alinare și protecție în natură.