Omule, ți-ai tăiat aripile,
Ți-au mâncat grădinile,
Toate buruienile.
Omule, te-au stricat averile,
Ți-au mâncat puterile,
Aspre-s mângâierile.
Cerule, ești acolo, cerule,
Îți vedem doar zările,
N-auzim chemările.
Omule, ai doar priviri lacome,
Lași în urmă secete,
Numai praf și pulbere.
Cerule, spală-ne cu ploile,
Suflete negre, da-ne albastrul tău,
Pe-aici e numa’ rău..
Suflete, lumea-ți spune, rupe-te,
N-asculta, adună-te,
Zâmbește și cântă-te.
Suflete, în iubire aruncă-te,
În lumină scaldă-te,
De-ntuneric scapă-te.
Cerule, ești acolo, cerule,
Îți vedem doar zările,
N-auzim chemările.
Omule, ai doar priviri lacome,
Lași în urmă secete,
Numai praf și pulbere.
Cerule, spală-ne cu ploile,
Suflete negre, da-ne albastrul tău,
Pe-aici e numa’ rău.
M-a hipnotizat cu zâmbetu’ lui,
Neștiind ce zace sub pielea omului,
Soare, mă-nclin, iartă-i că ei nu știu,
Că sufletu’ e pelin.
Încă de la început.. a căutat un trai,
Poți fi cu mintea, focul și cu sufletu’ în Rai,
Greșeala Cerului a fost că l-a ținut ca pe-un cobai,
Prețul cunoașterii e haos, zi ce parte vrei să ai.
Timpule, te rog ajută-ne,
Ajută-ți fratele.
Cerule, spală-ne cu ploile,
Suflete negre, da-ne albastrul tău,
Pe-aici e numa’ rău..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o tristețe profundă față de starea umanității, coruptă și distructivă. Se imploră cerul să aducă purificare și speranță, să spele sufletele negre și să aducă alinare într-o lume dominată de rău.