Mi-e dor de-acele seri de vară când eram cu ea și fumam
Și-aș face la fel și-acum, doar că pe ea nu o mai am
Pentru că așa e viața, iar oamenii vin și pleacă
Și-ai dreptate când spui că mă doare, dar lasă că o să-mi treacă
Aveam combinații cu băieții, dar acum s-au spart și ele
Aceste amintiri mă strâng acum ca niște zăbrele
Și mi-e dor de ele, și de toți, și de toate
Poate că-n altă viață o să fie mai bine, poate
Momentan nu mai am speranță, că nu știu ce rost mai are
Probabil că deloc ca mine, acum simt doar supărare
Nu am nimic mai bun de făcut, d-aia stau și rimez
Nu mi-a luat mult să realizez că e mai bine decât să mă crizez
Uneori mai stau și plâng în noapte până la ora 7
Visând la acele vremuri, îmi fac doar iluzii deșarte
Cândva o să trec peste, sau așa-m ajuns să sper
Nu vreau s-ajung în stadiu’ ăla-n care zi de zi disper
Mă simt la fel ca acum doi ani, căci nimic nu s-a schimbat
Și totu’ s-a terminat de la o fază de c***t
Pentru că am fost retardat, pentru că nu mi-a păsat
Nici de mine, nici de ea, într-un final am regretat.
Încă am zile când regret, îs prost, aceeași greșeală repet
Acum tot ce îmi doresc e să intru-ntr-un parapet
Ca să se sfârșească tot, că eu simt că nu mai pot
Vreau să se sfârșească tot, nu mai vreau să mai suport.
Cred că asta-i disperarea de care-nainte vorbeam
Și, fără să știu, în acest timp o absorbeam
Și, fără să știu, ca prostu’, distrugeam tot ce iubeam
Și, fără să știu, ca bou’, dragostea noastr-o dubeam.
Și-acum regret tot, c-am fost un mare dobitoc
Lumea asta-i mică și nu știu dacă eu mai am loc
O să-mi iau viața sărind în marea clocotitoare
Sper să mă înghită, să n-am ghinion de reîncarnare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru greșelile din trecut și pierderea unei relații importante. El se simte copleșit de disperare și își dorește să scape de suferință, gândindu-se la sinucidere ca o soluție.