Lepra Paranoia – Vorba

Ca un loop ciordit, același mesaj de căcat
Uite cum tot ce construiești începe iar la start
Am un feeling mai ciudat, e vorba de ego și complex
E vorba de textul ăsta prost disecat în dispreț.
Un normal printre nebuni le preia integritatea
Să omori e natural și mila e un afterthought
Dar când știi că ai dreptate, zici că explici OZN-uri
Și când totul pare normal, deja a zburat pe Mercur.
E vorba de moment, gestică supranalizată
Un jurnal scris în draci și publicat fără consent
Nu sunt bărbat, sunt doar un puști care spune tot ce știe
Și nu-i nimic pe scara Richter, dar poate aduce o zguduire.
Degeaba repeți un film așteptând alt final
Degeaba continui să-ți plângi de milă când ești neascultat
Stai geană și sprânceană, poate zic o aberație
Sau poate-s noul vechi care schimbă o generație.
Dar nu repar pe nimeni, că lumea asta crudă
Atacă orfani ca pe urși cu privirea ciungă
Arată skill, fii capabil și succesul vine instant
Dar dacă baza nu-i clădită, degeaba faci casă de cleștar.
E vorba de noroc, e vorba de cunoaștere
E vorba de soartă, sau doar de mediul de naștere
Poate mâine dimineață o să vezi pâine pe masă
Poate într-o zi frumoasă o să ai pace acasă.
Odată m-am jucat de-a strada și stilul îmi displace
De-asta „Ghini-WON” nu există în procesul de cunoaștere
Un papagal screlozat repetă vorbe „gangsta”
Dar e un clișeu verbal și nu cunoaște asta.
Și cu inima de piatră, sufletul încă mă doare
Că tot în jurul meu n-are pic de „chuloare”
Ca într-un film cu Charlie Chaplin, râzi și pricepi sensul
Dar un mesaj ascuns mereu masca demersul.
E vorba de speranță, dar cine s-o întrețină?
Când sunt singur eu cu mine știu că sunt mereu vină
Nu sunt bărbat, sunt doar un puști care spune tot ce știe
Și nu-i nimic pe scara Richter, dar poate aduce o zguduire.
Nu sunt bărbat, sunt doar un puști care spune tot ce știe
Și nu-i nimic pe scara Richter, dar poate aduce o zguduire