Nu-ți pierde cumpătul. Cetatea
Decolorată ne-a-nșelat:
Străzile, turlele, etatea
Sunt parcă dintr-un alt veleat.
Suind alee alburită
Clădirile parc-au oftat.
În jur, pădurea-i înnegrită
De plante dintr-un neam ciudat.
Dar, iată, ocolind pădurea
E chiar tramvaiul nostru 2
Și chiar Iisus zâmbind aiurea
Sus, pe platforma dinapoi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie stranie cu tramvaiul, unde realitatea se împletește cu elemente fantastice și religioase. Tramvaiul devine un simbol al unei călătorii interioare sau al unei transformări spirituale, într-un peisaj urban decolorat și misterios.