Închipuiți-vă o simplă vale,
O vale nesfârșită cu spitale
Din loc în loc, cu așezări termale
Și cimitire vechi, universale,
Și-apoi închipuiți-vă o jale
Suind spre cerul surd în rotocoale
Din inimi, din plămâni, din amigdale
Albastre, verzi ori stacojii, dar goale,
Împrăștiate-n spârc printre cristale
Ș-un ultim sunet apoi, dinspre poale:
Cum bat ciocanele în nicovale
Ori străzile gemând sub harabale.
Și cețuri, cețuri învelind vocale.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj sumbru, dominat de boală, moarte și suferință. Imaginile puternice sugerează o lume în descompunere, unde chiar și sunetele obișnuite sunt asociate cu durere și disperare.