cimitire

Radu Gyr – În Cimitire

de

În cimitire, sub străvechi coloanede iarbă făr’-aducere aminte,nu cranii zac, nici munți de osemintede beznă scufundate ca-n oceane.ci lumile de-acum și dinainteși de apoi, ca sparte sub ciocane,dorm crâncen sfărâmate-n milioanede țăndări, risipite prin morminte.Întregul cosmos a murit și moare,murind mereu cu clipa pământeană.Pier orgi de cer și harfe lungi de soare.sub fruntea devenită buruiană,în … Citește mai mult

Pablo Neruda – Numai Moartea

de

Există cimitire singure,morminte pline cu oase fără sunet,inimi trecând printr-un tunelîntunecat, întunecat, întunecat;murim ca într-un naufragiu ce se petrece-n noi,ca și când ne-am îneca în propria inimă,ca și când ne-am duce căzând dinspre pieleînspre suflet.Există cadavre,există tălpi lipite pe lespedea rece,există moarte în oase,ca un sunet pur,ca un lătrat fără de câine,moarte ce iese din … Citește mai mult

Sorin Cerin – Sângele Visului Nostru

de

Câtă fericire,să fi reușit să strângă Dumnezeu,la recoltele iluziilor morții,pe care le culegea cu minuțiozitate,la fiecare despărțire,de Adevărul Absolut al Iubirii?pe care l-a alungat,în cimitirele cuvintelor,la Sensul cărora să ne închinăm,Destinul,fără să știm,cum arătau cu adevărat,în tinerețea Facerii Lumilor,când nu mai erau niște cadavre,care vroiau,să ne arate,dar cavouri de simțiri,ce fremătau,de Iubire și Sinceritate,crezând că … Citește mai mult

Leonid Dimov – Rotunjimi

de

Închipuiți-vă o simplă vale,O vale nesfârșită cu spitaleDin loc în loc, cu așezări termaleȘi cimitire vechi, universale,Și-apoi închipuiți-vă o jaleSuind spre cerul surd în rotocoaleDin inimi, din plămâni, din amigdaleAlbastre, verzi ori stacojii, dar goale,Împrăștiate-n spârc printre cristaleȘ-un ultim sunet apoi, dinspre poale:Cum bat ciocanele în nicovaleOri străzile gemând sub harabale.Și cețuri, cețuri învelind vocale.

Lucian Blaga – Drum Prin Cimitir

de

Prin locul acesta când treciseara pe cărăruile nimănui,pe pietrele albe și negre urecheape rând să ți-o pui. Că în clepsidreprin orbitele morților țărână curgemăsurând timpul cetății.Pune-ți urecheas-asculți. Și-apoi iarășis-asculți dacă inima, jalnică, vechea,mai bate- și-a cui?A nimănui – cuteză-vei să spui?Treci numai, treci – fără frică.Și, dacă poți, amăgește-te singur să crezică zvonul ce-n cale … Citește mai mult

Ion Caraion – Pasăre Speriată

de

Cioara-ncurcă broderia liniștii subțiredintr-o dată;ce-o fi văzut? Peste care cimitireo fi zburat și-acum povestește speriată?. a trecut peste lagăre de muncăforțată, vermiculare,peste care se-aruncăalt imn? altă uitare?. pe câmpuri de luptă a ciugulit stârvuriși-acum le prohodește-mprăștiindcagulele munților cu vârfuriascuțite prin șanțuri de-argint?. de pe ea cad penele; tăcereși mai lugubră se lasă.un fantastic vânt prin … Citește mai mult