Turmele mânate spre apus
Scutură ciulini din albe Grecii
S-au frecat, în catedrale, sus,
De cilindrii orgilor, berbecii.
Și privesc din turn, spre mare, jos,
La cabirii ce corăbii mână,
Când, târziu, cimpoiul uleios
Îi îndeamnă, înapoi, la stână.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică a vieții pastorale, evocând imagini ale turmelor întorcându-se spre stână la apus. Tonul este nostalgic, pictând un tablou al unei lumi simple și conectate cu natura.