Pulbere roză pe minte,
Muzici străvechi în grădini.
Voi să-mi aduc aminte
De împărați bizantini.
Uite, trecut-am de-o apă,
Uite soldații că vin,
Uite ne-așteaptă o groapă
Jos, printre mărăcini.
O, sunt acolo prieteni
Strânși între albe femei,
Toți pe platforme de cetini,
Toți recitând epopei.
Iată, mă trece c-un bine
Dulce prin sufletu-ntreg.
Palide, vechi discipline
Tulbure fierb. Înțeleg!
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri vagi și imagini dintr-un trecut îndepărtat, amestecând elemente istorice cu senzații personale. Naratorul pare să se afle într-o stare de contemplare, încercând să înțeleagă semnificația acestor viziuni.