Vaporul vechi cu două roți uriașe
Plutește pe sub poduri, prin orașe,
Licori albastre, galbene, verzui
Pe puntea lui spălată, sorb dudui
Și cavaleri în frac cu mov joben
Ținând de zgardă bile din eben:
Rotunde, roșii, cu desen subțire,
Ovale, verzi, cuprinse-n negre fire,
Cu clopoței, cu ciucuri, cu lumini,
Cu trandafiri pictați, cu flori de crini,
Cu valsuri, cu parfum de liliac,
Chineze, cu dragoni și vârcolac,
Franceze, cu perechi dansând gavote,
Barbare, cu imagini vizigote,
Și doamnele, ce râset țes pe punte
Și cum dezleagă pălării și frunte
Când trec deșerte cheiuri și palate
Cu monștri la feresti iluminate.
Atunci, în noapte, când se schimbă garda
Aprind vedenii bilele și zgarda
Iar domnii cu joben, incinși în frac
Atoatestiutori, surâd și tac,
Iar doamnele mai tare râd și sorb
Cafele din felgean de fildeș orb.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume onirică populată de personaje elegante și bile misterioase, sugerând o viziune asupra destinului și a convențiilor sociale. Atmosfera este încărcată de mister și simbolism, invitând la interpretări multiple.