Tu – acum foarte mulți ani… Pășește
grăbită pe stradă și
sânii tăi tineri se îndepărtează unul de altul
pe orizontală… Azi
mă gândeam abătut la eterna moară care
sub pietre de munți macină scrâșnit
nisip pentru pustiuri și
într-un gest oarecum inconștient
în amintirea ta în
nisipul reavăn al plajei am prins a îngropa
un trandafir de purpur (o inimă
ar fi fost totuși prea mult…)
și parcă
te aud nedumerindu-te: „O inimă
ți s-ar fi părut prea mult?
Cum se poate?!” – de data aceasta
convingându-mă definitiv că femeia doar
dragoste îți poate da
și nicidecum dreptate.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unei iubiri trecute, amintindu-și de o femeie și de complexitatea relațiilor. Gestul de a îngropa un trandafir în nisip simbolizează o ofrandă adusă amintirii ei, dar și acceptarea faptului că femeia oferă dragoste, nu dreptate.