În acest oraș – derutat nervos – … ba
nu – în această lume necăjicioasă
dezorientat-buimacă este
imposibil să nu se pomenească în ambuteiaje
și cneazul Mîșkin –
pe
la toate răscrucile supraaglomerate
prost semaforizate
cneazul dedublat-multiplicat la
infinit
blocat blocat blocat….
(blocat
Mîșkin – nume care
în traducere înseamnă A șoarecelui ca
Agafiței Aioanei Aluigheorghe…; Mîșkin în-
tr-o cursă de șoareci – acest ambuteiaj
antivoiaj…).
Prin urmare
fără mișcare
Mîșkin dedublat-multiplicat e
prins în ambuteiaj la
toate intersecțiile
vreme (pierdută) în care
cei din jur claxonează injurios
strigând huiduind:.
„Idiotul! ”.
Ei și ce dacă Mîșkin sau
autorul său e/ sunt
dintr-un alt secol
dintr-un alt roman în care
încă nu se știa de ambuteiaje ca
predestinată mortificare?.
Ei și ce dacă Mîșkin-cneazul
e fără mașină
în mijlocul acestui ambuteiaj global
infernal
neomenos?.
…sensul ambuteiajului e unul
cu mult mai serios
mai fioros
și trans-secular
ca transă
și lipsă de șansă
pentru omul de rând
sau pentru Noul Hristos
sau pentru
bietul Dostoievski
sau Gogol
ambii pomeniți în ambuteiaje de suflete
vii
sau
suflete moarte
din carte proprie scrisă anume
de Dostoievski
sau de Gogol
în lumea-ambuteiaj
în lumea-rotocol
în care
și tu
ai impresia (precum cneazul poreclit
A șoarecelui) că
stând în mijlocul ambuteiajului
de suflete
sângele îți arde ca o torță
până este din nou adunat
într-un roman
într-un poem sau
mai sigur
într-o cămașă de forță ce
fusese probată pe
Mîșkin….
25 / 27. XI. 2010
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de alienare și blocaj în viața modernă, folosind ambuteiajul ca metaforă pentru stagnarea spirituală și emoțională. Personajul Mîșkin devine un simbol al individului prins în această realitate sufocantă, amintind de dificultățile existențiale abordate de Dostoievski și Gogol.