Versuri corectate și adnotate
Dostoievski-i exilat.Doarme-n comedie.A căzut din cer în pat.Să se înalțe ca să fie.Doarme-n comedie.Somnambul cu ora.De moartea o să-l ție.Da-se-va tuturora.Somnambul cu ora.A căzut din cer în pat.El sau doar Pandora.Dostoievski-i exilat.Doarme-n comedie.Una lui și restul mie.COSTEL ZĂGAN, CEZEISME II
După slavonul modelCu numele prenumele patronimul(Dostoievski Fiodor Mihailovici)Unicul singurul neperecheleAr fiDumnezeu Dumnezeu Dumnezeuovici..VIII. 2005
Domnul Dostoievski a fost totuși un om relativ cumpătatNecutezând să treacă mai departe de calvarul fraților Karamazovpentru că și mai și au fost bântuite de patimisurorile Karamazov….14.IX.2011
Domnule Tennesse Williamsnu o datădin tramvaiul numit dorințăîn care vatman e un îngerse face transbordareaîn tramvaiul numit pocăință.(ah îmi vine să spun: tram-vaietul!).în care vatman e un diavolDomnule Dostoievski….VIII. 2010 / VII. 2011
În acest oraș – derutat nervos – … banu – în această lume necăjicioasădezorientat-buimacă esteimposibil să nu se pomenească în ambuteiajeși cneazul Mîșkin –pela toate răscrucile supraaglomerateprost semaforizatecneazul dedublat-multiplicat lainfinitblocat blocat blocat….(blocatMîșkin – nume careîn traducere înseamnă A șoarecelui caAgafiței Aioanei Aluigheorghe…; Mîșkin în-tr-o cursă de șoareci – acest ambuteiajantivoiaj…).Prin urmarefără mișcareMîșkin dedublat-multiplicat eprins în … Citește mai mult
Cu mâna pe un cactus (o pre-biblie)Marele inchizitor jură (ceva)..În vreme ce scrie (oricând)Dostoievski (Fiodor Mihailovici firește)Suflă-răsuflă peste fila deHârtie- (a) caligrafieApăsând ușor (vede-se) mânaCelui ce jură – pesteGhimpii pre-bibliei apăsând-o.(Mie unuiaMereu mi s-a părut convingătoareMărunt-mărunțica-nrourare de hemoglobină).20. VI. 2005
Ceață englezească și Harvard.Creștinul bolnav;turistul americancurios mai degrabă de mânăstiridecât de castele;de altare pentru genunchii ce îmbătrânesc;o râvnă față de poezia fără savoare,zeamă fără măduvă;în cel mai bun caz, un fir de părdin barba lui Dostoievski.
Te-ai aplecat milos ca pe o rană,Spre cei umili, şi-ntreaga suferinţăA vieţii-ai înfăşat-o în credinţă,Şi-ai sărutat mizeria umană.Din lumea ca o floare putrezităPe care doar păcatul o încinge,Zbătându-se în resemnare când învingeDestinul peste viaţa înnegrită.Păcatul, crima, furtul, nebuniaTârâte-s fără voie-n freneziaFiinţei ce confundă cerul şi infernul, —.Şi bietul om învins când se prosternă,Simte-n sărut iertarea … Citește mai mult