Leo Butnaru – Fulger în Stepă

E o femeie-trăsnet.
Argou.
Eleganța
grația trupului
și sugestia erotică de o puritate naturală
fără nimic obscen – scria colegul Z.
de care-mi amintisem prin 1989
(iunie fiind)
într-un răgaz de potolire a prafului stepei
și a oboselii mele;
răgaz de curmare a iureșului prin stepa orientală
în fapt de trecere spre noapte
când
pe orizont
luna improviza dansul buricului
pe care-l priveam dimpreună cu femeia-paratrăsnet
căreia
întru a mă salva – i-am atins trupul.. –.. și
brusc!
fulgerul de păcate
s-a descărcat în pământul stepei pardosite cu
puzderia licuricilor auto-electrocutați..

Sensul versurilor

O rememorare a unei întâlniri erotice într-un cadru natural, stepa, amestecată cu melancolie și o sugestie de purificare prin experiență. Naratorul își amintește de un moment intens, aproape mistic, marcat de atracție și descărcare emoțională.

Lasă un comentariu