Boțul de humă cu ochi
învedera probabil dovada
că omul ar fi fost absolut neprihănit
doar în perioada
de până a se pomeni în rai.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra condiției umane și a originii acesteia, sugerând că omul ar fi fost pur și neprihănit doar într-o perioadă pre-existențială, anterioară conștientizării raiului. Metafora "boțul de humă cu ochi" sugerează o stare incipientă, neformată complet.