Lecart – Printre Altele

I.
Printre multe ramuri rupte și copii prostiți de frunze,
Întâlnesc minți înguste sucite de fuste
Și peste tot sunt spuse mii de scuze, însă
Traiu’-ăsta-ți joacă feste care n-au cum să te amuze.
Am momente proaste ca un asfalt blindat de tălpi,
Unde lași mai moale, e clar, acolo crapi.
Însă am optul din optimism și tind la noua,
Asimptota de atins atunci când afară plouă.
E încă zero-șapte și-am promis că scot album, dar
Ăștia au șase simțuri și nu-l au pe-ăla bun.
Nu renunț, nicidecum, văd că-i plin de stupi în jur,
Sclavii ăștia te-nțeapă ca un arici în călduri.
Lumea prinsă în joc după suma demult promisă,
Ajunge-o gură spartă de scandal ca presa nescrisă.
Iar pentru cei nocturni care-și încep ziua din zori,
Dacă plouă, stai senin, filmu-i peste nori.

II.
Să plouă cu cioburi dacă tu stai în vitrine,
Hai că spun și de tine, stai liniștită, e de bine.
În adânc, nu știu – însă la suprafață nu ești tu,
Ca un rubin submarin, gen octombrie roșu.
Dacă tu crezi că piesa asta-i o șansă? Te-nșeli.
Ia-o ușor, mă sperii când speri, ce-ai să ceri?
Un perfect compus din 2, vezi, e timp trecut,
Tot ce-i frumos durează doar până nu demult.
Te ferești, punctez și-atunci când nu e scor,
Te-ntorci degeaba ca un șurub înșurubat în gol.
N-ai niciun Dumnezeu, deci nu te scapă sfinții,
Hai să pornim la promenade prin labirintul minții:
Știi, parcă văd parcu’ ăla plin de stejari,
Ai lăsat un râu ruginit, e sec și-amar
Și-acum pare un peisaj târziu de toamnă, însă
Sunt sigur că-n fiecare față se-ascunde o doamnă.