Strofa 1:
Ploă, picuri de ploaie,
Îmi pun durerea, pe geamul meu,
Ploă cu lacrimi multe,
Lacrimi mărunte, din ochii mei.
Refren (x2) :
Cad picături de ploaie pe rând,
Sunt picături purtate de vânt.
Strofa 2:
Poate, când va sta ploaia,
Te vei întoarce la pieptul meu,
Ştiu că din iubire,
Va mai rămâne doar amintire.
Refren (x2) :
Cad picături de ploaie pe rând,
Sunt picături purtate de vânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și dorință după o despărțire. Ploaia devine o metaforă pentru lacrimi și durere, iar speranța unei reîntoarceri se estompează în amintire.