Frunză verde din coline,
S-o legat dorul de mine,
S-o legat și nu se lasă,
Din inimă-și face casă,
Greu se duce, ușor vine,
Și nu se lasă de mine.
Cum se lasă noaptea-n sat
Umblă dorul parcă-i beat,
De cine dorul se leagă
Nu-l lasă cu mintea-ntreagă,
Merge pe drum abătut,
N-are tihnă-n așternut.
Dorule, fii blestemat
Că pe mine m-ai legat,
Tot te duci și hoinărești
Și pe mine mă găsești,
De nu am liniște-n casă
Și nici seara stând la masă,
Du-te, dorule, în lume
Să nu-ți mai aud de nume.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și suferință, ca și cum dorul s-ar fi legat de sufletul cântărețului și nu-l lasă în pace. Acesta blestemă dorul pentru că îi răpește liniștea și îl urmărește constant.