Munte, munte, brad umbros,
Mai apleacă-ți vârfu-n jos
Să mă sui în vârful tău
Să mă uit în satul meu.
Să-mi văd casa și averea,
Copilașii și muierea,
Copiii-ntreabă de mine:
– Mamă, tata când mai vine?.
– Lasă, copii, nu vă pasă,
Alt tătuc v-aduc acasă!
– Poa’ să fie și o sută
Ca tătucul nu sărută.
Poa’ să fie și o mie
Ca tătucul nu mângâie,
Că ne ținea tata-n brață
Ne săruta cu dulceață.
Sensul versurilor
Un om aflat departe de casă își exprimă dorul față de familie și regretă că nu mai poate fi alături de ei. Copiii îl așteaptă, dar mama le spune că vor avea un alt tată, însă ei știu că nimeni nu-l va putea înlocui pe cel adevărat.