Frunză verde de mohor,
Moldovă, leagăn de dor,
M-ai adus pe palma ta
Cum ai adus pe maica,
Și de-atunci cânt și doinesc
Pe pământ moldovenesc.
Din brazii cu umbra deasă
Mi-am țesut catrință-aleasă,
Florile din poieniță
Mi le-am cusut pe altiță,
Toate razele de soare
Mi le-am pus la cingătoare.
Îmi cânt locul și-mi cânt țara
Ca și cucul primăvara,
De-aș putea ca el zbura
La toată lumea-aș cânta
Cântecul moldovenesc
Pe pământul românesc,
Cântecul care mi-i drag
De pe-acest frumos meleag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă pentru Moldova, văzută ca un leagăn al sufletului. Versurile evocă frumusețea naturii și legătura spirituală cu pământul natal, dorind să împărtășească acest sentiment cu întreaga lume.