M-a pus necuratul
Să iubesc ce-mi place
Și de-atunci oftatul
Nu mă lasă-n pace,
Seară după seară
Biata inimioară
Plânge ca nebuna
Și n-am ce să-i fac.
Dragostea când vine
Stă și nu mai pleacă,
Se ține de tine,
Inima ți-o seacă,
Somnul nu-ți tihnește,
La drum te pornește,
Vai de suflețelul
Care crede-n ea.
De dragostea asta
Nu scapi niciodată,
Te-a cuprins năpasta,
Bat-o să o bată,
De-aia-n astă seară,
Dragă inimioară,
Haide, nu mai plânge
Și nu mai ofta!
Refren:
Dragoste, ce ai cu mine,
Ce mă chinuiești,
Și nu vrei ca să mă lași în pace?
Ca un scai te ții de mine
Ca să pătimesc
Nu mă lași, nebuno, să trăiesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă chinul și suferința provocate de dragoste. Vorbitorul se simte captiv și neputincios în fața sentimentelor sale, implorând dragostea să-l lase în pace.