Ard în foc și ard în pară
Pentr-o dragoste amară,
Amară ca nuca verde,
Cine o iubit mă crede,
Spune, spune, brad fălos,
Unde-i badea-al meu frumos
Că pe unde ne-am iubit
Spini în iarb-o răsărit.
Spini uscați și mătrăgună
Ca să nu-i mai dau de urmă,
Nici pe soare, nici pe lună
Să nu am inimă bună,
Pe badea de l-aș găsi
În tine codre-oi veni
Să mai stau la umbra ta
Cu bădiț-alăturea.
Pe cărarea de-altădată
O crescut iarba înaltă
Că de mult n-o fost cosită,
Numai cu lacrimi stropită,
Umblă dorul ca nebun
Pe cărare și pe drum,
Nu știu unde să mă duc,
Pe unde să mai apuc.
Că pe unde eu m-aș duce
Badea-al meu nu mai ajunge,
Nu știu drumul l-o uitat
Ori pe mine m-o lăsat,
C-așa-i viața omului
Ca și frunza codrului
Cade jos și-o bate vântul
Și la toți ne trece rândul.
Sensul versurilor
The song expresses the pain of a lost love and the despair of not knowing where to turn. The singer laments the absence of her beloved and the overgrown paths that symbolize their separation, reflecting on the transient nature of life.