Unde marea strălucește,
Și bate tare vântul,
Pe o veche terasă,
În fața golfului din Sorrento,
un om ia în brațe o fată după ce a plâns,
Apoi își reglează vocea
Și reîncepe cântecul.
Ref:
Te iubesc (îți vreau binele) foarte mult, aș știi
Dar foarte, foarte mult, aș știi
E ca un lanț ce usucă sângele din vene, să știi.
Lumini în mijlocul mării,
Îi aminteau de noaptea în America,
Dar erau doar felinarele,
Și umbra albă a unei elice
Simte durerea muzicii
Și se ridică de la pian,
Dar când vede luna ieșind de după un nor,
I se păru mai dulce chiar și moartea.
Privea în ochii fetei,
Ochii verzi, asemenea mării,
Apoi a improvizat o lacrimă,
Iar el credea că se îneacă.
Ref:
Te iubesc (îți vreau binele) foarte mult, aș știi
Dar foarte, foarte mult, aș știi.
E ca un lanț ce usucă sângele din vene, să știi.
Puterea liricii, unde fiecare dramă e un fals,
Unde cu un pic de machiaj și mimică
Poți să devii altcineva.
Dar 2 ochi ce te privesc
Atât de aproape și sinceri
Te fac să îți uiți cuvintele
Și să îți încurci gândurile.
Așa devine totul mai mic
Chiar și noaptea din America,
Te întorci și îți vezi viața precum urma unei elice,
Dar și viața care se termină
Dar el nu se gândea mult la asta
Dar se simțea bucuros și își reîncepuse cântecul.
Ref:
Te iubesc (îți vreau binele) foarte mult, aș știi
Dar foarte, foarte mult, aș știi.
E ca un lanț ce usucă sângele din vene, să știi
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de introspecție și emoție intensă trăit de un artist. El se confruntă cu puterea iluzorie a artei sale, dar și cu sinceritatea sentimentelor umane, oscilând între bucurie și melancolie în fața efemerității vieții.