E o atmosferă romantică, se aude o serenadă
Un câine vagabond se holbează și dă din coadă
Pe-o piatră funerară arde o lumânare parfumată
Și conjugăm verbul a fute, noi toți pe-o singură față
Lumina lunii o mângâie pe suflet
Cu obrazul bătut din interior ea schițează un zâmbet
Se simte împlinită în gradina Domnului
Știrbă cu gura plină își face cruce cu limba
Cât mai schimbă din parteneri, mai face o tumbă
Luna cade de pe cer, ei îi mai cade o plombă
Zori de zi îi ating albul de pe față
Și-o fugarim acasă că se face dimineața.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă grotescă și satirică, amestecând elemente romantice cu vulgarități și imagini macabre. Ea critică ipocrizia și decăderea morală printr-o juxtapunere șocantă de sacru și profan.