N-ai dovedit să guști din mierea vieții
La douăzeci și trei de ani neîmpliniți.
Obuzele curmat-au raza tinereții
Și-acum privesc la ochii tăi cuminți.
E noapte-adâncă și luceafărul fierbinte
Îți șterge sângele pe fața ta ușor.
N-ai dovedit să-mi spui nici câteva cuvinte..
Privind la tine mă străpunge un fior.
Și ce să-i spun eu mamei tale, frate?
Doar într-o zi plecat-am amândoi.
Viața-mi ocolită-a fost de moarte,
Iar tu nicicând n-ai să te-ntorci de la război.
28.05.1992
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui tânăr soldat, Ovidiu, care a murit în război la vârsta de 23 de ani. Naratorul exprimă durerea și regretul față de pierderea lui Ovidiu și se întreabă cum va putea da vestea mamei acestuia.