Voci ideale și-ndrăgite
ale celor care-au murit sau ale celor
care pierduți sunt pentru noi, ca niște morți.
Uneori, în vis ne vorbesc;
uneori, mintea le-aude în gând.
Și cu sunetul lor, pentru o clipă, ne readuc
ecouri din poezia primă-a vieții noastre –
o muzică îndepărtată, stingându-se în noapte.
Sensul versurilor
Piesa explorează amintirea vocilor celor pierduți, fie prin moarte, fie prin distanțare. Aceste voci reapar în vise sau în gânduri, aducând ecouri ale trecutului și o muzică îndepărtată, care se stinge treptat.