Pe bunul și bătrânul meu părinte,
ce m-a iubit statornic, totdeauna,
îl plâng pe-al meu bun și bătrân părinte,
mort acum două zile-n zori.
Doamne, Iisuse, zi de zi,
mă străduiesc, prin orice faptă,
prin orice gând sau vorbă-a mea,
învățămintele preasfintei tale biserici
să le urmez. Iar pe cei care nu cred în Tine
îi urăsc. – Dar astăzi plâng, Hristoase,
astăzi îmi plâng părintele pierdut,
cu toate că a fost – cumplit de spus! –
preot la templul blestematului Serapis.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui fiu pentru moartea tatălui său, care a fost preot într-un templu păgân. Naratorul se confruntă cu un conflict interior între credința sa creștină și legătura de sânge cu tatăl său, pe care, în același timp, îl plânge și îl consideră asociat cu un cult blestemat.