Este bolnav împăratul Tacitus.
Adânca-i bătrânețe n-a mai putut ține piept
trudei războiului.
Zace pe câmpul de luptă pe care-l detesta,
în jalnică Tyana – vai, atât de departe! –.
Gândul îi zboară spre Campania mult îndrăgită,
unde a lăsat grădina, vila, plimbarea
de dimineață – traiul de până acum jumătate de an.
Și-n agonia lui blesteamă Senatul,
Senatul cel dușmănos.
Sensul versurilor
Piesa descrie ultimele momente ale împăratului Tacitus, aflat pe câmpul de luptă, departe de casa sa. În agonie, el regretă viața lăsată în urmă și blestemă Senatul.
