Progresul e-o zidire măreață – fiecare
o piatră pune; unul o vorbă, altul sfaturi,
o faptă celălalt – și zi de zi se-nălța
mai falnică. Furtuna stârnită din senin,
de s-ar abate, bunii zidari s-ar năpusti
să-și ocrotească opera pierdută.
Pierdută – căci viața fiecărui de chin și trudă-i plină
și pentru cei ce vin se irosește,
să aibă viitorul fericire,
viață lungă, bogății, lumină,
fără sudori și fără munci de sclav.
Dar, prea tânără, generația asta
nu va trăi. Însăși perfecțiunea va nărui zidirea;
zadarnice trudiri din nou vor trebui să-nceapă.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre eforturile depuse de o generație pentru a construi un viitor mai bun, chiar cu prețul sacrificiului personal. Ironia este că perfecțiunea urmărită poate duce la distrugerea a ceea ce s-a construit, necesitând un nou început.