Stătea de vorbă Apollonios despre instrucția potrivită
și-apoi despre cultură, cu un tânăr
care își construia, la Rhodos,
o somptuoasă locuință. „Eu unul, conchise Tyaneul,
prefer, când intru într-un templu,
să constat că-i modest lăcașul,
dar are într-însul o statuie din fildeș și aur,
decât să fie mare și să adăpostească
o copie vulgară de argilă”.
Detest tot ce-i „vulgar” și „de argilă”
și care-i păcălește pe unii (mai puțin cunoscători).
Ah! vulgara argilă..
Sensul versurilor
Piesa explorează o discuție despre valoarea autentică versus aparența exterioară. Apollonios preferă modestia cu valoare interioară, simbolizată de statuia din fildeș și aur, în locul grandorii care ascunde vulgaritate și falsitate.