Confuzia e tot ce deții,
Și-acum, pe bune,
Nu-nveți nimic din lecții
Sunt singuru’ ce ți-o spune:
Te pierzi între beții
Și reflecții
Asupra vieții
Atât de introvertit
Îți stă capu numai la introspecții…
Te crezi superior? Să dăm cărțile pe față:
Ești doar un puști speriat de ce-l așteaptă-n viață!
Oare cum poți să pretinzi că-ți place singurătatea
Când fugi de ea de parcă te aleargă moartea?
Știu ce gânduri ți-au invadat percepția:
Te autodesconsideri, după care ai pretenția
Să te aprecieze ceilalți pentru ce om minunat ești
Acum îți dau motive reale să te detești…
Nu poți fugi de realitate, oricât încerci
Vrei să scapi de mine? Ha! Cred că glumești!
Fără mine ești la fel de mort precum e latina
Doar că fără maxime, ca-n 2014 benzina…
Contrar voinței tale
Ai uitat să evoluezi
Și-ambiția moare
Uite cât de frumos stagnezi!
Te uiti în oglindă: suntem ca doi magneti
Până nu-ți schimbi polii e imposibil să mă accepți…
Normal, acum grăbește-te să te îmbeți
Confirmă-mi spusele, începe să te autodesființezi
Să te renegi,
Să-ți spui ce om de c***t ești…
Ei bine, poate chiar ești!
Nu așa voiam să crești!
Și-asta seară de seară… Nu vezi, prostule, c-albești?
Știu că știi că greșești
Și totuși nu te oprești…
Spinieci tot ce-ntâlnești
Parcă-n loc de gură ai clești
Dacă le tai aripile, îngerii-s ființe lumești…
Cum te numești
Atunci când îi copleșești
Pe restu’ cu vesti
Pe care nu poți să le depășești?
Cuvintele sunt grele, nu știi cum să le golești
Și-o să rămâi singur dacă nu poți să te potolești!
Acum dispar, e timpu’ să te las să te gândești
La tot ce ți-am zis, de data asta fără să mă renegi…
Cel mai dificil adversar sunt eu, mă-nțelegi?
Tu vezi cum ți-o-ncerci?
Tre’ s-alegi:
Ramai sau pleci?
Sensul versurilor
Piesa explorează o luptă internă profundă, unde naratorul se confruntă cu propria imagine din oglindă, reprezentând o parte a sinelui pe care o respinge. Mesajul central este despre auto-distrugere, stagnare și dificultatea de a evolua, fiind o invitație la introspecție și schimbare.