Omu’ Gnom:
Inițial, aveam rețineri ca poliția
Neinițiat, păream prea tras de păr cum e calviția
Ciudat cum obișnuința te împiedică mereu
Și tot ce-i bine pentru tine, mâine sună a clișeu
Iubește-ți familia cât o mai ai, serios
E îngrozitor cât de departe e momentul anterior
Înainte de orb voiam să fiu, nici măcar să fiu primul
Tripul e că acum vreau să fiu singurul, dar să nu fiu singur
Prea multe puncte de vedere mă făceau atât de orb
Atâția oameni reci mă făceau atât de corb
Spațiul meu interior era Universul, tot
Și te priveam cu suspiciune ca un administrator de bloc
Nu fii rău cu tine consecutiv
Ai făcut ce puteai să faci și ai să faci în momentul respectiv
Până la start, verifică stopurile întâi
Nu totul e alb sau negru după blocurile gri!
Refren:
Kazi Ploae:
Aa, ce glumă proastă
Ma face să zâmbesc ca o coasă
Lasă-te de joacă, ieși din casă, tu cu tine
Plecarea-i la-ndemână, viitorul nu ne aparține!
[X2]
Kazi Ploae:
Dacă o să faci pace cu tine, o să te împaci cu toată lumea
Războiul a trecut, redecorează slăbiciunea
Alcool, mâncare plus chestii imediate
La sfârșitul zilei, Dumnezeu avea dreptate
E zi de întreținere azi, jos textila
Nici el nu e primul, cum nici ea nu e prima
Să nu plângi pentru zdrențe, e total neproductiv
Și când zici „Kazimir”, nu există alt MC
Viața s-a dus pe controlate, pe luate
Deșteaptă-te române, stăpânul tău doarme
Zicea că banii sunt nimic
Vegan printre șacali, alambicat printre cretini
De parcă nu conta nimic, acum e atât de trist
În imprudența lui de clown, s-a numit artist
Pe Youtube, era general
Greu de acceptat trecutul, ca și viața lui, în general.
Omu’ Gnom:
N-am mai vorbit de mult față în față
Dar ne știm de pe vremea când ne venea să ne vindem viața-n piață
Voiam în loc de sfaturi, vopsele
Să ne acoperim cu straturi de stele, straturile de piele
Eu am scăpat, am mers la muncă
Tu ai rămas prins, încă
Și pare că te-ai respins după
Ce speranța și degeaba
S-a făcut scrum de cum o ardeai cocoșat de bătrânețea pe care nu o aveai
Și ești atât de dependent de rana asta adâncă, pe bune?
Ai ajuns să te obișnuiești să fii un boschet lângă pădure
Niciun câștigător în viața ta, pune-ți report
Tre’ să te cureți până n-ajungi să te cureți de tot
Pare că ar deveni tragic, nu contează ce spun alții, sunt nostalgic
Adevarul era la mijloc, ca Hagi, acum e doar al tău
Știu că fiecare îl are pe-al lui, dar din păcate doare al tău.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme precum nostalgia, dependența și dificultatea de a accepta trecutul. Artiștii reflectă asupra alegerilor făcute și asupra impactului acestora asupra prezentului, subliniind importanța confruntării cu propriile demoni și a găsirii unui sens în viață.