Subcarpați – mândru lanț prețios ce-l port în piept
Dati-mi energia, vă rog, pentru acest proiect
Subcarpați – generator de unde joase
Aici o ard cu 11 biți pe beat-uri butucănoase
Mă simt bine aici în co-codri de mac
Dualitate divino-păgână aici în codrii de fag
Nu mă las, mituiesc cu 2 arginți un căpitan de bac
Podul a fost distrus de mult cu tot cu… drac? (vreo legătură cu dracul din Faust?)
Part-time Faust de Goethe mă simt, am vedenii, man
Ca ochii lu’ Don Quijote otrăviți cu aspartam
East-European Balcani
Nu se-ntâmplă des, decât de vreo 365 de ori pe an
Mă bat cu 10 mori olandeze
Fiecare-n parte capabile să inventeze,
Să genereze mii de cai verzi putere
Mii de brazi verzi, nu cuiere
Rezistenți ca Raku la fulgere
Hai te rog nu mă lăsa până nu fac roboți
Să m-aplaude-n ropot cu balele la bot
Subcarpați – locul unde s*****c wați
Mi-am făcut tovarăși molizi și-alte conifere frați.
Subcarpați – munți înalți de smalț curbați de wați
Cu ace-n braț e pace azi
Sunt același magician, mă cheamă Merlin
Nu vă speriați de moarte că oricum tot mierlim
Dați drumu la boxe, crapă, hai DJ pune o placă
Să ne placă dac-am luat MD cu apă
Hai că trag și o cinzeacă seacă
Sau Cinzano, zeamă,
Jagermeister, maistre, să ne facă vraiste capu-n 16
Pe-aici calci pe soldații mei morți de beți
Ei sunt invizibili, uite d-aia nu-i vedeți
Vă uitați la mine și strigați „Unde?”
Eu apar pe unde, pasionat de droguri și de curve
Nu vezi că nu vezi? Fumez! Bun așa, frate!
Da vezi că ai glume la fel de fumate
Dragonasu’! Cu frați-miu Bean și cu Kazi
O ardem la zi, Kazi ia zi!
Deschid TV-ul din camera de hotel
Și mă pierd, ca-n liceu, pe tabelul lui Mendeleev
Am sânge pe mâini, îmi tot repet că nu urăsc pe nimeni,
Blugii rupți, demonul cu mine.
Ochii – două fântâni adânci,
Mișcând prin spații conture tăiate din umbre, lăsate la-ntâmplare.
Vad broasca imensă la intrare.
Sfârșitul e un mit ocazional ca un șarpe de casă
E sfârșitul lumii, Morcoveață!
Din micul meu refugiu citadin privesc zâmbind colapsul,
Focalizând aritmic.
Știu că într-o bună zi voi fi cel mai bun tată vitreg!
Încă îmi doresc să am o bicicletă!
Sunt genul de om care te-așteaptă-n scară cu robinetu.
Să te faci mare și urs, să-i fii mamei de-ajutor
Să nu te tirezi în Franța, să rămâi în tomberon.
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra identității, a locului artistului în societate și a trăirilor sale. Versurile abordează teme precum dualitatea, vicii, amintiri și dorința de evadare, toate filtrate printr-o perspectivă urbană și folclorică.