De aici înainte vă aduc pacea
Ce urât vorbește
Un balet
Dacă trecutul îți trezește o tristețe oarecare, savurează cafeaua iernilor viitoare
Dacă trecutul îți trezește o tristețe oarecare, savurează cafeaua iernilor viitoare.
Singur pe malul Senei,
Vad piloni ancorați fix în rachete anti-rachetă
Când totul s-a scris și totul s-a spus
Când totul s-a stins și totul s-a scurs
De-acolo sunt, cu siguranță nu-i ce căutai
Că sunt obișnuit cu ura, fac parte din tagma Mordecai
Ai câștigat uite-ți premiul
Curajul e un fleac ce păcat că îți lipsește
Ok hai să-ți zic un album nu-i mare lucru
Ok hai să-ți zic două albume nu-s mare lucru
Pace pentru dialect, dig, tag și trucu’
Treci la locul tău ca un pătrat fără unghiuri
Uite, ești filosof degeaba
MC Weapon ești scriitor cu barbă,
Ca de la Vrancea
Inspiri ca un acordeon,
Și am un entuziasm întors pe dos ca un torpedo.
Fie zona, cea mai liberă
Dacă trecutul îți trezește o tristețe oarecare, savurează cafeaua iernilor viitoare
Dacă trecutul îți trezește o tristețe oarecare, savurează cafeaua iernilor viitoare.
Îți fac sound-track mizerie, pe metronom
Da-mi o gură de aerisire și o cutie din carton, man
Umplu plămânii cu un aer plin de bacterii
Sus și cald ca într-un telepheni direct din subteran
„ca tradiția, din muntele justiției, lupte cu condiția
Eu îți arunc vorbe care cad crepuscular, voios ca tam-tam
Coios te uiți la mine ca la cinema
Când vin la mic ba, armate de cyborg, trec peste grămadă
Ca să pot sări din Glasgow
Frăpam la clubsound sigur
Greu ca femeia ta cu gabarit agric-gricol
Așa gândesc și nu pot să gândesc, trăiesc
Fără să exist, sau exist fără să trăiesc
Stele au căzut fără sens
Pe planeta unde putrezesc toate dorințele mele prost.
Dacă trecutul îți trezește o tristețe oarecare
Dacă trecutul îți trezește o tristețe oarecare
Savurează cafeaua în rândul viitoare.
Aduc cu mine un stol de molii panicate
Și o șleahtă rustică de lăcuste înfometate
Derogate, urăsc tot ce e impus
Căci la rândul meu impun și repun vouă celor mulți
Într-o zi o să renunț să fiu nebun
Și o să mă închin confuz la celuia cel de fum
Tu râzi ca cel Atotputernic și stăpânul celor sclavi
Pentru Bambiru, pentru condamnați
Kazi Ploae, ia zi c***e, cine îți dă dreptul să fii sincer
Adevarul doare ca un pinten, mereu verde ca frunzele gheață de dau în ele ma..
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție melancolică asupra vieții, societății și condiției umane. Versurile abordează teme precum trecerea timpului, ura, curajul, ipocrizia și căutarea sensului într-o lume confuză și plină de suferință.