Ultramarinul care continuă pentru totdeauna
Sfârșitul nopții întunecate care s-a răcit.
O furtună vine cu vânturi din vest din ce în ce mai mari.
Trandafirul care înflorește în întunericul adânc.
Dansez îmbrățișat de valurile furios dezlănțuite
În singurătate fac dansul sabiei oarbe cu farâme
Nu mai am nevoie de cuvintele de rugăciune
Ceea în ce cred este doar un singur lucru
Doar această febră și mândrie
Ele devin frumoase.
Dacă mă ții îți vei pune viața pe linie, nu-i așa?
Arată-mi un trandafir ferm colorat
Dansând un dulce dans cu un zeu al morții.
Lumina lunii are o reflecție monotonă în lagună
Reminiscența se leagănă ușor în distanță
Chiar și noaptea care continuă să treacă, chiar și armele calde
Totul curge în întunericul albastru.
Vino iubita mea
Odihnește-te încet pe pieptul meu
Într-o zi te voi îmbrățișa până când ziua va deveni un balon.
Legănat pe valuri… disperarea intensă
Îți voi cânta un cântec nesfârșit împletit cu ură
De o dragoste vopsită în albastru.
Dansez îmbrățișat de valurile furios dezlănțuite
În singurătate fac dansul sabiei oarbe cu farâme
Nu mai am nevoie de cuvintele de rugăciune
Ceea în ce cred este doar un singur lucru
Doar această febră și mândrie
Ele devin frumoase.
Legănat pe valuri… disperarea intensă
Îți voi cânta un cântec nesfârșit împletit cu ură
Dacă mă ții îți vei pune viața pe linie
Arată-mi un trandafir ferm colorat
Dansând un dulce dans cu un zeu al morții…
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste intensă, dar toxică, împletită cu disperare și moarte. Protagonistul dansează cu moartea și oferă o iubire vopsită în albastru, plină de ură și pasiune.