Unu, doi și se joacă cu noi,
trei, patru sfori ca la teatru,
cinci, șase masele sunt plase,
șapte, opt e cam bătaie de joc.
Te agiți cam degeaba, prevăd că o să-ți pierzi acidul,
pe când pe roșu sau galben stai ca un arbitru,
ești consumat ca puiul de grame multe sau litru
și ești mai ușor de citit decât un titlu.
Da’ e doar o descărcare, salut tuturor!
O să-mi iau zborul ca șoimul, de fel sunt călător,
narator în clan sau clar vizitator că-ndur,
cobor să-mi scutur pielea pe un orb.
De zor, tainic mă duc să storc pe eco,
te doare când îl calci ca pe lego, check yo!
Rămâi tu mai bine, las’ că plec eu,
mă mint până și pe mine prin alte ego.
Ca să ajungi la perlă sacrificii tre’ să lupți scoica,
nu vreau să trăiesc doar în filme ca Boica,
nu mă ocup de educația celor mici ca Toica,
descriu sentimentul românesc ca Noica.
că n-oi sta încă nouă ani să trezesc interes
sau vreo zece ani să trăiesc intens,
următorii pași îi înveți din mers,
de la unșpe, doișpe ani am înțeles că n-are sens.
Treişpe, paişpe ples apare fata din mers ce mă face să mă întreb ce n-am înțeles,
stranii lucruri, lucesc sub lumină des, făclia se stinge o aprind din Hades,
n-a mers, am încercat de cinșpe ori,
la șaișpe mi-am dat seama că-s buruiana din flori,
îți stric ziua, sunt negreala din nori,
inima-ți pompează sânge, însă tu mori.
Pe șaptișpe magi îi așteaptă-asasinii,
optișpe creaturi deștepți ca delfinii,
se duce roata ta și-n cer sunt linii,
nouăşpe creaturi fără cuvinte ca mimii.
Douăzeci de furtuni, descărcări și ploi,
două’ ș-unu n-au înțeles ce e de fapt între noi,
că la final o să plecăm tot goi,
d-aia acum speranța stă pe două-ș-doi.
Unu, doi și se joacă cu noi,
trei, patru sfori ca la teatru,
cinci, șase masele sunt plase,
șapte, opt e cam bătaie de joc,
nouă, zece tic-tac, timpul trece,
unșpe, doișpe strânge ca cleștele,
treișpe, paișpe deja meșter,
cinșpe, șaișpe e în creștere,
șaptișpe, optișpe doar un mister,
nouăşpe, douăzeci cam poți să pleci,
două-și-unu, două-ș-doi am mai pierdut un meci,
mă păstrez la infinit – creatura din beci.
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia și lupta cu sinele într-o lume complexă. Vorbește despre perseverență în ciuda obstacolelor și despre găsirea speranței chiar și în cele mai întunecate momente.