Zi și noapte m-am jucat cu tovarășii mei,
iar acum mi-e frică.
Atât de înalt era palatul Domnului meu,
îmi tremură inima să-i urc treptele:
însă trebuie să nu fiu sfios,
dacă vreau să mă bucur de iubirea Lui.
Inima trebuie să-mi stea lipită de Iubitul meu;
trebuie să-mi dau la o parte vălul
și să-l întâlnesc cu tot trupul meu;
Ochii mei trebuie să împlinească
ceremonia lămpilor iubirii.
Kabir spune: „Ascultă-mă, prietene:
el știe cine iubește. Dacă nu simți cu adevărat
dorul iubirii după Iubitul tău,
în van îți împodobești trupul, în van îți pui
luciri pe pleoape. ”
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a se conecta cu divinitatea și de a experimenta iubirea divină. Vorbitorul depășește frica și sfiala pentru a se apropia de Dumnezeu, subliniind necesitatea unei iubiri sincere și profunde.