Dormeam în încăperea mea, și Tu m-ai trezit: lovindu-mă cu Vocea Ta, o, Sfinte!
Mă scufundam în adâncurile oceanului acestei lumi, și Tu m-ai scăpat: ridicându-mă cu Brațul Tău, o, Sfinte! Un singur cuvânt și nici un al doilea – și Tu m-ai făcut să-mi smulg toate lanțurile, o, Sfinte!
Zice Kabir: ”Tu ai unit Inima Ta cu inima mea, o, Sfinte! ”
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o relație profundă și devoțională cu divinitatea. Vorbitorul descrie cum a fost trezit și salvat de către divinitate, rupând lanțurile care îl țineau captiv. Este un cântec de recunoștință și unitate spirituală.